Avertizorul de integritate este reglementat legal în România de Legea nr. 571/2004 privind protecţia personalului din autorităţile publice, din instituţiile publice şi din alte unităţi care semnalează încălcări ale legii cu modificările ulterioare (numită mai departe „Legea nr. 571/2004”). Sunt avertizori de integritate persoanele care au reclamat ori au sesizat încălcări ale legii în cadrul autorităţilor publice, instituţiilor publice şi al altor unităţi, săvârşite de către persoane cu funcţii de conducere sau de execuţie din autorităţile şi instituţiile publice din cadrul administraţiei publice centrale, administraţiei publice locale, aparatului Parlamentului, aparatului de lucru al Administraţiei Prezidenţiale, aparatului de lucru al Guvernului, autorităţilor administrative autonome, instituţiilor publice de cultură, educaţie, sănătate şi asistenţă socială, companiilor naţionale, regiilor autonome de interes naţional şi local, precum şi societăţilor naţionale cu capital de stat, dar şi de către persoane numite în consilii ştiinţifice şi consultative, comisii de specialitate şi în alte organe colegiale organizate în structura ori pe lângă autorităţile sau instituţiile publice.

Avertizare în interes public înseamnă sesizarea făcută cu bună-credinţă cu privire la orice faptă care presupune o încălcare a legii, a deontologiei profesionale sau a principiilor bunei administrări, eficienţei, eficacităţii, economicităţii şi transparenţei. Avertizor înseamnă persoana care face o sesizare şi care este încadrată în una dintre autorităţile publice, instituţiile publice sau în celelalte unităţi amintite mai sus.

Semnalarea unor fapte de încălcare a legii de către persoanele din funcţii de conducere sau de execuţie din entităţile amintite mai sus, prevăzute de lege ca fiind abateri disciplinare, contravenţii sau infracţiuni, constituie avertizare în interes public şi poate privi:

a) infracţiuni de corupţie, infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie, infracţiuni în legătură directă cu infracţiunile de corupţie, infracţiunile de fals şi infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul;

b) infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene;

c) practici sau tratamente preferenţiale ori discriminatorii în exercitarea atribuţiilor unităţilor la care am făcut referire;

d) încălcarea prevederilor privind incompatibilităţile şi conflictele de interese;

e) folosirea abuzivă a resurselor materiale sau umane;

f) partizanatul politic în exercitarea prerogativelor postului, cu excepţia persoanelor alese sau numite politic;

g) încălcări ale legii în privinţa accesului la informaţii şi a transparenţei decizionale;

h) încălcarea prevederilor legale privind achiziţiile publice şi finanţările nerambursabile;

i) incompetenţa sau neglijenţa în serviciu;

j) evaluări neobiective ale personalului în procesul de recrutare, selectare, promovare, retrogradare şi eliberare din funcţie;

k) încălcări ale procedurilor administrative sau stabilirea unor proceduri interne cu nerespectarea legii;

l) emiterea de acte administrative sau de altă natură care servesc interese de grup sau clientelare;

m) administrarea defectuoasă sau frauduloasă a patrimoniului public şi privat al autorităţilor publice, instituţiilor publice şi al celorlalte unităţi;

n) încălcarea altor dispoziţii legale care impun respectarea principiului bunei administrări şi cel al ocrotirii interesului public.

Sesizarea privind încălcarea legii sau a normelor deontologice şi profesionale poate fi făcută, alternativ sau cumulativ:

a) şefului ierarhic al persoanei care a încălcat prevederile legale;

b) conducătorului autorităţii publice, instituţiei publice sau al unităţii bugetare din care face parte persoana care a încălcat prevederile legale, sau în care se semnalează practica ilegală, chiar dacă nu se poate identifica exact făptuitorul;

c) comisiilor de disciplină sau altor organisme similare din cadrul autorităţii publice, instituţiei publice sau al unităţii, din care face parte persoana care a încălcat legea;

d) organelor judiciare;

e) organelor însărcinate cu constatarea şi cercetarea conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor;

f) comisiilor parlamentare;

g) mass-media;

h) organizaţiilor profesionale, sindicale sau patronale;

i) organizaţiilor neguvernamentale (categorie din care face parte Asociaţia Platforma Civică Iniţiativa Românie).

Protecţiile de care beneficiază avertizorii de integritate potrivit Legii nr. 571/2004 operează în materie disciplinară, administrativă, penală şi de drept al muncii.

Astfel, în faţa comisiei de disciplină sau a altor organe similare, avertizorii beneficiază de protecţie după cum urmează:

a) avertizorii în interes public beneficiază de prezumţia de bună-credinţă, până la proba contrară;

b) la cererea avertizorului cercetat disciplinar ca urmare a unui act de avertizare, comisiile de disciplină sau alte organisme similare din cadrul autorităţilor publice, instituţiilor publice sau al altor unităţi prevăzute de lege au obligaţia de a invita presa şi un reprezentant al sindicatului sau al asociaţiei profesionale.

Anunţul se face prin comunicat pe pagina de internet a autorităţii publice, instituţiei publice sau a unităţii Pagina 3 / 4bugetare, cu cel puţin 3 zile lucrătoare înaintea şedinţei, sub sancţiunea nulităţii raportului şi a sancţiunii disciplinare aplicate.

Dacă cel reclamat prin avertizarea în interes public este şef ierarhic, direct sau indirect, ori are atribuţii de control, inspecţie şi evaluare a avertizorului, comisia de disciplină sau alt organism similar va asigura protecţia avertizorului, ascunzându-i identitatea.

De asemenea, în cazul avertizărilor în interes public privind comiterea de infracţiuni de corupţie şi de serviciu, respectiv infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, se vor aplica din oficiu prevederile art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor (adică protecţia datelor de identitate ale martorului protejat).

În litigiile de muncă sau în cele privitoare la raporturile de serviciu, instanţa poate dispune anularea sancţiunii disciplinare sau administrative aplicate unui avertizor, dacă sancţiunea a fost aplicată ca urmare a unei avertizări în interes public, făcută cu bună-credinţă.

Instanţa verifică proporţionalitatea sancţiunii aplicate avertizorului pentru o abatere disciplinară, prin compararea cu practica sancţionării sau cu alte cazuri similare din cadrul aceleiaşi autorităţi publice, instituţii publice sau unităţi bugetare, pentru a înlătura posibilitatea sancţionării ulterioare şi indirecte a actelor de avertizare în interes public.

3. Legea română nu recunoaşte validitatea sesizărilor anonime adresate autorităţilor publice. Chiar şi în materie penală, unde există legislaţie privind protecţia martorilor, aplicabilă în anumite condiţii şi denunţătorilor sau persoanelor vătămate, protecţia identităţii survine ulterior sau cel mult concomitent cu formularea plângerii penale ori denunţului sau cu acordarea primei declaraţii de martor. Există de altfel un motiv istoric foarte bun pentru care „anonimelor” nu li se dă curs din principiu: era o practică consacrată a aparatului represiv al regimului totalitar comunist să acţioneze împotriva unor persoane de multe ori complet nevinovate în baza unor „anonime”.

Totuşi, este evident că în faţa corupţiei instituţionalizate, ca şi a crimei organizate, persoanele care ajung în posesia unor informaţii compromiţătoare sau care observă anumite nereguli să fie reticente în a transmite ceea ce ştiu în mod deschis, asumat. Riscurile pot fi destul de mari, iar protecţia legală uneori dificil de obţinut sau nu foarte eficientă. De aceea, în cadrul proiectului Vocea ta în pandemie, înţelegem să facem publice testimoniale sau alte informaţii ai căror autori doresc să rămână anonimi. Proiectul nostru nefiind unul investigativ, nu ne asumăm în niciun fel răspunderea pentru valoarea de adevăr şi corectitudinea informaţiilor primite şi publicate. În schimb, creăm o portavoce a oamenilor care au ceva de semnalat în aceste zile vitrege, chiar şi atunci când aceştia doresc să-şi păstreze anonimitatea.